pe lacul de smarald o lebădă
își întinde aripile somnoroase
simte și ea că viața-i searbădă
i-au furat bobocii minți ticăloase.

șapte boboci grațioși inocenți
care nici n-au învățat să zboare
nu știau că-n lume sunt delicvenți
cu gânduri blestemate să-i omoare.

lângă lebădă e sufletul pereche
cu speranța că alți pui vor avea
uniți pe viață de dragostea veche
tristețea consoartei o simte aievea.

nu se ucide grația și eleganța
lăsați lebedele să-și cânte romanța.