Ne-ntoarcem din clopotul orelor de viață
luând căile întortocheatei cugetări de seară
prin labirintul șubred de argilă roasă
purtăm parcă mai greu cadavrul, încolăcit
în trup pe inimă și suflet, spre casă

Alburn peste o zi de viață și speranță
luminile îndureratei amăgiri le-am stins
înc-un inel de plumb pe față
rana scleroticii îngălbenite-nchide
s-adormi încet cu tâmplele de vată
pe curcubeiele de lumi deschise ție
scânteietoare lumi cu depărtări virgine


1976