Când zarea într-un ceas tăcut
Primește-al soarelui sărut,
Atunci spre tine gânduri curg
De dor purtate în amurg.

În taină razele dispar,
Bălaie plete-n loc răsar,
Cu ochi-senine bolți cerești-,
Cu zâmbet dulce te ivești.

Și ritmul strunelor de dor
Ne poartă-n urma clipelor,
Cuprinși de vrajă-ntinerim
Și-ajungem iar copii să fim.

Tu vii alene-alăturea,
Te prinzi ușor de mâna mea,
Răsună freamăt de fiori
Privindu-ne de-atâtea ori.

Sfios în brațe te cuprind,
Făclii de stele-n jur se-aprind,
Pornim apoi în ritm vioi,
Plutim ferice amândoi.