poezia mă leagă de oameni de suflet
mă leagă de natura cu păsări cântând
sentimentul pur prinde aripi de sunet
lumini îngerești se strecoară în gând.

e toamnă îmbrăcată în galbenă ie
sub pașii ei crizanteme zâmbesc
bunul Dumnezeu așa a vrut să fie
să fiu ca o punte peste tot ce iubesc.

în toamna mea râd strugurii în vie
și poezia curge împacă oameni triști
fiecare vers arde ca o făclie
atinge-mi inima n-ai ce să riști.

lumina pune vers pe suflet pe cord
melancolia toamnei o alung la Nord.