aș vrea să construiesc în jurul meu redute
asprimea răutatea lumii să nu mă atingă
să nu mai simt pustiul speranțelor pierdute
turma amintirilor s-o ocrotesc în strungă.

nu murdăresc cerul când îl storc de prană
nesfârșita iubire o aștern în vers
trăiesc din fericire cu natura mireană
suflu de puritate primesc din univers.

ramuri de arțar îmi bat încet în geam
cu frunzele-i gingașe să m-aline
să-mi amintească norocul cel am
de a trăi cu îngeri zile diamantine.

adun cu grijă bucurii dram cu dram
și din prietenie le împart cu tine.