Îmi curg petalele de inocență
Și dezvelesc sufletul meu hain,
Împodobindu-mă în haină de decență
Pășesc în lumea rece și suspin.

Culoarea mea se face dintr-odată pală,
Împrumutând tipare care dor,
Eu defilez acum în trista-mi fală
Dansând copilărește-n fad decor.

În alb și negru-mi port mândră postura,
Atentă sunt ca să nu cad în timp,
Căci n-am putere să-mi ascund tortura
De a păși semeață-n orice anotimp.