Un rând și înc-un rând, o viață,
Ascunsă-n pagini de volum
A unei cărți ce mă răsfață,
Descriind un tainic drum.

Poveste tandră de iubire,
ÃŽn care doarme-un sentiment
Când e frustrare sau e împlinire,
Când este-un dor ce arde permanent.

Și la final, o simplă-alegorie,
Nu știu de-i om sau duh întruchipat,
Și mă trezesc că-s eu în agonie,
Pierdută-ntr-o oglindă, m-am emancipat.