incendiul revărsat
in orașul cu traiectorii
ciudate ține prizonieră odiseea,
lumea se miră de copilul
hotărât să fugă în lume
are cu el iluziile și răzvrătirea
știe ce alții doar silabisesc,
regăsește în firul de iarbă viața,
va fi al ierbii, al cerului,
nu vrea să fie
al urbei în care trupuri supuse
au renunțat la vise,
în calea sa porți vor cădea
orașul de ciment și piatră
priveste realitatea prin conducte ruginite.