poate pentru că era era toamnă
și mirosea a lămâi în camera de la drum
cu un mic balcon
ne propuseserăm să facem o poză
cu aparatul rusesc
lângă una dintre coloanele proaspăt văruite
de unde se vedeau strugurii tâța-vacii
grei să rupă bolta

poate pentru că-mi erai vecin
ți-am promis că vom imortaliza adolescența
într-un zâmbet unic
și am făcut-o exact când soarele
s-a oprit în obiectiv să ne pună aură tinerească

poate pentru că mereu găseai cuvinte
de apărare și echilibru
în viața aceea crudă

poate pentru că drumurile
aveau să se bifurce între viitor și trecut
și niciodată de atunci nu ne-am mai văzut

fotografia n-a uitat