Ia-ţi femeie multe lemne-n bătătură
Că ne paşte-o iarnă de sfârşit de veac
Şi toţi toporarii vor ca să mai fure
De pe faţa lumii ultimul copac

Înspre tine-i cale doar de-o depărtare
Ninge cu fantasme din clepsidre reci
Sau poate sunt niÅŸte oarbe felinare
Revărsând lumine stranii pe poteci

Peste nesfârşirea albă dintre ape
Păsări îngheţate se ciocnesc în zbor
Duhuri parcă vor s-aducă mai aproape
Lumea celor singuri, lângă lumea lor

Când se năpusteşte crivăţul din noapte
Şi răsar pe geamuri chiciure de fier
Să-mi citeşti la sobă un final de carte
Despre o iubire ce-a murit de ger

Se rostogoleÅŸte cerul peste munte
Când apar pe culme dalbii armăsari
Cu şei înstelate şi cu corni în frunte
Trăgând peste vremuri ultimul hotar

Bat apocaliptic clopote de piatră
Când ne latră lupii dintre mânăstiri
Şi se stinge focul când băgăm în vatră
Un sfârşit de carte rupt din amintiri