neatent la nuanțe,
scufundat în accentele grave ale femeii,
slobode și bolnave asculta la capătul telefonului
mărturisirea ei,
– Sunt zile de concediu fără bani, ziua de salariu pe zece,
nepăsător el privea ecranul laptopului
captivat de imaginea jocului
și ispita mizei,
reconstituirea cauzelor bolii îl lăsa indiferent,
– Aglomerația, curentul, dar și un medic plictisit insista tânăra,
doar o săptămână de concediu prea puțin
pentru refacerea completă a continuat ea,
deveni însă atent când în discuție se ivi ideea întârzierii,
incomodat el îi dă dreptate,
– Da, dar este nevoie de antiinflamator, altfel suferința va fi mai mare,
nerăbdarea lui, discuția ce trena, inconfortul unei convorbiri letargice,
posibila amânare, emoția negativă transmisă de cuvinte,
adunau ceață asupra dialogului,
– Și totuși insistă este important,
era importantă continuarea discuției motivate de un anotimp capricios cu multe ploi,
oricând posibila revenire a bolii merita efortul de a o convinge, era ocazia
de a-i da speranțe și să-și asigure întâlnirea
cu cea care-i dădea iluzia iubirii necondiționate,
toate acestea dacă răceala nu-l l-ar fi țintuit în patul
din care visul devine realitate.