peste oameni cădere oarbă ucigătoare
suflete trase peste cap aruncate pe jos
în rezervă greșeli învechite pândesc porți de ieșire
șușoteli amenință cu o îngrijorare globală
undele spaimelor confruntate cu realitatea
se propagă ridicol de repede
valuri întunecate fac spume la gura acestui secol îngroșat de moarte
tăcerea este un reziduu al indiferenței
mi-amintesc zidurile pink floyd
și de zidul kinezesc aș putea să mă mir
degeaba marile construcții nu lecuiesc pământul de răni
suntem niște distrugătoare mereu cu motorul pornit să urle a războială

iarna e în toi o primăvară indecisă
cu ghiocei pe la trunchiuri retezate
mușchii și lichenii cheamă renii suedezi la înmulțire
fantastică lume transfuzată în capriciile vremii
iau atlasul în palma mea toate acele puncte negre de pe
fața pământului înseamnă viață
măresc panorama la câteva săgeți
până aflu ce se întâmplă în adăpostul celui mai trist om
până ce lacrima lui se face ocean
până ce respirația pitită sub masca prezentului se liniștește
până ce cuvintele urcă în mașina salvării
să revendice firescul injectat antibiotic