Ucideam în joacă raze cu mâinile goale.

Să vezi cum se zbat
și când le apeși cum curge din ele câte un pic de întuneric...

Mi-am pipăit sentimentele
care abia încercau să meargă
inocența începea să facă dinți
totul se oprea pe genunchii timpului
ascultându-i vocea care fredona melc, melc, codobelc.

Urmele de melci nășteau alte raze
și m-am refugiat într-o cochilie
la adăpost să nu mai ucid.