melancolia cu chipul livid
mă ține trează la miezul nopții
între mine și stele se cască un vid
dar eu îl umplu cu albastre emoții.

condeiul mă așteaptă la masa de scris
în fluxul luminii versuri umplu pagini
optimismul magic plămădit de vis
țese metafore viziuni și imagini.

magia universului nu are margini
și îmi transferă fericiri complexe
mi-am curățat sufletul de paragini
speranțele au albastre reflexe.

nu uit că sunt în lume un romantic
răspândesc voioasă lirismul semantic.