Să-mi scrii minciuni, nu-mi scrie adevărul
Să-mi scrii când primăvara e în toi
Şi până să se schimbe iar decorul
Mai trece un pustiu pe lângă noi

Sau spune-mi doar minciuni adevărate
Cum că un tren mai are pasageri
Că vin cocori pe căile ferate
Pe ruta spre un ţărm de nicăieri,

Că-n gara dintre două anotimpuri
Mai este o tabelă cu sosiri
Şi şuieră un tren uitat de timpuri
Pe un peron al fostelor iubiri

Mai scrie-mi amănunte în post-scriptum
Când ne-ntâlneam sub zarzării din gări!
Acum, în halta cea de praf şi bitum
Se întâlnesc doar două depărtări

Şi de-undeva din capătul de lume
Dă-mi un semnal cu litere de scrum
Când vei zări în gara fără nume
Un călător la capătul de drum