întinsă ca o cămașă pe culme
gara respiră în singurătate,
trenul este pregătit să treacă peste ape asemeni
privirii ce ignoră clipa,în stații
poți întâlni bolnavii
din tranșeele fierbinți,
războiul cu timpul îi frământă
îi duci în suflet cu fiecare
respirație ce nu-le dă pace,
doctorii își scriu memoriile
cartea este la îndemână mecanicului de tren,
observator neutru între cer si pământ
poate răspunde mulțimii
ce blochează șinele cu zgomot
grăbită să revendice libertatea prafului de puscă.