Peste umărul meu stâng,
la marginea durerii în cot,
mimând un zâmbet cam nătâng,
mă uit, copile, la tine
și nu, nu pot,
nu pot să te-ajung.
Și-n spatele ochilor îmi vine,
aproape îmi vine să plâng
când toate, cu gânduri cu tot,
într-un zbucium, mă conving
că în fine
ești aproape un fluture mort...