Gelozie morbidă

Chiar dincolo de stele
Iubita mea te-ai înalţat?
Eu văd printre perdele
Privirea-Å£i din neant!

Făptura ta e dulce
Şi caldă-ţi e chemarea
Pe urma ta m-aÅŸ duce
Bătătorind cărarea!

Din locu-i smulg perdeaua
Åži geamul sparg cu pumnul
Imi ardea faţa neua
Şi vântu-mi fură gândul!

Şi rătăcesc într-una
Pe aripi nevăzute
Aproape ating luna
Pe căi necunoscute!

Privirea mea străbate
In van tot universul
Te duci tot mai departe
Pe loc îmi este mersul!

Mi-e plin de sânge pumnul
Şi frigu-mi intră-n oase
Ce nesfârşit e drumul
Din visele frumoase!

Cum oare de-am crezut
Că te-am vazut în stele
Åži cine oare m-a facut
să cred visele mele ?

Astup c-o pernă geamul
Perdeaua trag la loc
Îngrop în mine gândul
C-aÅŸ fi avut noroc!

Tu nu eÅŸti printre stele
Nu te-am văzut pe tine
Aş vrea să fii la ele
Atuncea mi-ar fi bine!

EÅŸti undeva pe-aice
In braţe legănată
Şi dorul meu îmi zice
Că nu e prima dată!


Ce trist e adevărul!
Ce greu de suportat!
Nu pot să-năbuş dorul
Să cred că n-ai trădat!

Nu vreau să fii cu altul!
Nu vreau să fiu lăsat
Ce minunat e gândul
Că-n ceruri ai plecat!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Te-aş plânge şi te-aş căuta
Doar printre astre-n noapte
Åži nimeni nu mi-ar repeta
Ce îţi doreşti în şoapte!


BucureÅŸti, 30 iunie 1998