Din ploaie cad luminile tristeții
Mâhnirea ți-e poveste tot mai lungă
Da'n tine scrii pe Dumnezeu prin rugă
A nemurire să asculți poeții.

Secunda-n soare sacru să ajungă
Zâmbirea lui să-ți dea tot hazul vieții
Că prea în trai se năruiesc pereții
Și gândul s-a băgat la demoni slugă.

Un înger ud de vipie veni-va
Și sângele ți-a fi canicular
De iar o să trimiți la Domn misiva.

Iar mărul așezat la gât fular
Amor strigând păcat din veci găsi-va
Sub cer albastru-n orizont ilar.