M'am trezit in umoarea apoasă
A unui ochi și... nu stiu,
E pentru a te cunoaște,
Sau a mă vedea străveziu?

Sunt un grâu cu semințe plesnite
De arșița sinelui tău,
Mă cheamă amurguri mocnite
În toamna suișului greu!

Trup de fân sunt, innodat in pământ,
Cu primejdii de foc la picioare,
Creionez umbra'ți dragă, curcubeu neînfrânt,
Să'mi străjuie'n veci la hotare.

Te'am căutat intre zori și apus,
Înotând pân' la margini celeste!
Am răscolit după tine ca un câine supus
Și' n sfârșit, Azi, prima veste!