întâi a venit camionul
ca o păsăre mare de pradă
ce-și cauta loc în asfințit,
apoi au adus corturile albe
pavilioane cerate sub care
tristi actori își acoperau trupul
cu pudră,
transpirația le devora pielea,
bucăți mari de suflet ieseau la suprafață,
emoțiile ca niște râuri din care se hrăneau privitorii
asaltau singurătăți,
câinii rătăciți plecau triști și flămânzi,
a umbla printre ei era similar cu a te descoperi,
în fața bisericii însingurarea.