Nu știu cum politicienii, această țară mai pot să guverneze?
Cu suflete în abces și mâini pline de sânge.
Cu acest popor vlăguit, ce în fiece zi îl condamnați.
Nu plecați deloc urechea la românul ce plânge.
Își plânge soarta, viața, trecutul, prezentul și viitorul.
În fiecare zi, auzi sărmanii cum se roagă și își întreabă creatorul.
De ce? De ce? Am fost sortiți să suferim.
De ce, să pierim am ajuns mai mult să ne dorim?
Când o țară nouă, ne vom apuca să o meșterim?
Să oprim fuga tinerilor spre noi valori, în alte țări.
Să nu-i mai alungăm precum pe câini, printre străini.
Când politicienii oare, se vor opri în a mai fi doar simpli pamfletari?
Și vor coborî în mahalale și sărăcie, să plece urechea, să fie solidari.
Când guvernanții acestei țări vor înceta în a mai fi murdari?
Vor pune osul la treabă și vor încerca să fie gospodari.
De “Sfântul așteaptă” sau “paștele cailor” am tot auzit și sincer ne-am săturat.
Să nu uităm prostiile și nemerniciile voastre, ce tot la acest popor s-au facturat.
Si nimeni din politică nu a fost pe drept înlăturat sau pentru delapidare condamnat.
Da, pot spune că țara aceasta este întradevăr țara lui Papură Vodă.
Iar pentru a supraviețui trebuie să descoperim noi valori și o altă metodă.
Să încetăm în a mai fi obedienți și zilnic șefilor să le cântăm o nouă odă.
Să ne revigorăm ADN-ul și să ne reconstruim coloana vertebrală.
Noi valori să le transmitem tinerilor, atât în scris, cât și pe vechea cale orală.