Pentru că te iubesc și în iubire știu
să merg, ca luna plină, pretutindeni,
presar iasomie peste piciorul tău mic
din așternuturile transparente
și am puterea să suflu ca să te port, adormită,
pe cărări luminoase, prin arcadele ascunse ale mării,
prin arbori vrăjiți cu păianjeni argintii.
Te-au auzit valurile
cum mângâi, cum săruți,
cum rostești în șoaptă „ce” și „e”.
Mereu noi doi, de-a lungul și de-a latul golfului,
lumina și umbra.

Întotdeauna, tu, steaua, și eu, barca întunecată,
întotdeauna, tu, portul, și eu, farul din dreapta,
faleza umedă și strălucirea deasupra văslelor,
deasupra casei cu gardenii
trandafirii legați,
apa care îngheață,
întotdeauna, tu, statuie de piatră, și mereu eu, umbra care acoperă totul,
tu, oblonul de alături, și eu, vântul care îl deschide.

Pentru că te iubesc și te iubesc.

Tu, întotdeauna, moneda, iar eu, cultul care o răscumpără:
atât - noaptea, atât - murmurul vântului,
picătura din aer, tăcerea,
despotica mare din jur, depozitul cerului cu stele,
atât - respirația ta ușoară,
când nu mai am nimic altceva
între cei patru pereți, tavan, podea,
decât să strig după tine și să mă lovească vocea mea,
să miros a tine și să se înfurie oamenii
pentru că tot ce este neîncercat și adus din altă parte
nu poate fi suportat de oameni și este devreme, mă auzi,
este încă devreme în această lume, iubita mea,
să vorbesc de tine și de mine.


traducere Adina Velcea