uită-te la strada goală în zori și închină-te
ești femeia care s-a dezbrăcat de puritate
pe o plângere de vioară
iar dacă nu mai poți gusta pâinea visului
și viața ta e doar o cameră goală
în care îți dorm toate iluziile
nu uita că orele vor fi ale celui care le trăiește
în lumina dimineții nu în spatele unei uși
nici a unei tăceri sau a unui dans
unde frica e doar un pașaport cu vise falsificate

în acest trup ți-a rămas o inimă dar simțeai că nu e a ta
așa că ai fugit te-ai dezbrăcat încet de constrângeri
sperai să-ți înflorească iar puritatea care ți-a mai rămas
poate așa te-ai fi putut transforma din nou
în cea care știa să spună „rămâi”

poate mai există puțină tandrețe
pe acoperișul aerului unde fiecare gând
e doar o muzică profundă
iar iubirea o formă subtilă de lăcomie