Acest război nu este sfânt
acest război nu este drept
noapte de noapte din oraș urcă spre rai
știute și neștiute suflete
cu inima vitează, gând înțelept și cu trasoare e găsită scara
noaptea mai adâncă se face
mai moale decât cămașa albă e liniștea
toți hoții de versuri ape murdare se fac și se scurg sub pământ
cad tot felul de ziduri și cel mai important lucru este
că toate zidurile căzute, chiar și în gând, dor
și durerea face ca zilele slute să pară o hidoasă și unică zi

și cred că știți deja, că dacă se mai face dimineață
este pentru că Arhanghelii deschid ochii mamelor
și trupurile lor
și șterg albastrul pleoapelor neodihnite și cearcănele
și tinerii pot râde, se îmbrățișează, cântă
și pot simți cu toții sângele prins în artere
cum se zbate cum se izbește în tâmple și vrea libertate
și voi?!?!
a te așeza confortabil în dimensiunile oricărui război
e la fel de abject ca cel care ridică pumnul, arma,
în timpuri simple, bune, de dragoste și pace.