Retrăiesc totuşi azi , un blestem ce-a fost ieri
Ca un fost condamnat la un veac de tăceri
Dar m-aş duce acum să trăiesc într-un loc
Şi să mor printre munţi, de atât nenoroc,

Ne-am iubit, ne-am uitat, ne-am urât, ne-am iertat,
Renegaţi şi boemi, pe un glob tot mai plat
Şi-ţi rămân iar dator pentru că mai exist
Incredibil de viu, incredibil de trist

Azi sunt iar convocat să fiu carne de tun
Memorând ce-a fost rău, tu, uitând ce-a fost bun,
Împuşcatul tău mut în războiul ocult,
Prizonierul uitat între azi şi demult

Nimănui să nu spui, nimănui n-am să spun
Că sunt fostul tău viu şi frumosul nebun,
Renegat ÅŸi iubit. condamnat ÅŸi uitat
Pe un glob tot mai trist, incredibil de plat !

Şi am sânge pe mâini şi e sânge pe cer
Şi mai trec doi cocori peste câmpul de fier
Dar obuzele cad şi părinţii ne plâng
Şi copiii privesc cum intrăm în pământ