Când mă aplec să mă dezbrac de efemer
Ca dintr-un foc de artificii mi se preface
Risipindu-se din întuneric în culori
Un țipăt din cer.

Îl ascult cum dezleagă izvoare care
Curg din mine spre altundeva fără mine.
Un gând din umbra unei paseri
Care migrează spre orizonturi
Pe care le poartă în carne.

Zgomotul lui infernal îmi zvâcnește
Prin carne ca inima care deschide drumul
Către tine asemenea unui clopot care bate
Din cerul tău pretutindeni.