Tu te împotriveai firii tale
ÅŸi strigai
sau poate doar visam că strigi,
- Dă-mă înapoi te rog,
dă-mă înapoi mie !
iar eu îmi dădeam seama
că tu îţi strigai
de fapt tinereţea
ÅŸi te strigai pe tine
fără de mine

Dar timpul încărunţea
inexorabil
iar eu îţi răspundeam
doar în gând
,ca să înţelegi şi tu rostul
cuvintelor mute,
că eu te-am hrănit pe tine
cu viaţa mea
şi nu te voi putea urî absolut
decât iubindu-te în mod absolut
aşa că lasă-mă
să savurez
clipa sublimă a morţii
trăindu-te,
fiindcă doar acum,
doar acum inima simte
cu adevărat
voluptatea sângelui

Apoi muream
sau poate doar adormeam
iar tu purtai
semeaţă
brăţara de piatră a regretelor
şi începeai să ştii
că ţipătul tău aleargă în pustiu
şi tu nu te poţi întoarce în tine
decât atunci
când pe mine
mă va asurzi definitiv
clipa marii tăceri