te iubesc
imperfecțiunea mea,
incolor și tăios
ca o sabie de apă.

tu mă transformi,
dintr-un dumnezeu singuratic,
în om —
uneori chiar într-un vierme înfometat.

mă așezi sub cer,
în pântecele femeilor,
ca și cum aș fi fost
un cântec.

cât despre faptul
de a fi murit cândva
sub pleoapele tale
de iarbă —
nici măcar
nu vrei să-ți aduci aminte.