tristețea revărsată în oraș
ține prizonieră odiseea,
urbea urmărește cu interes peripeții mondene
dă rețete
puștiului
hotărât să fugă în lume,
el nu are iluzii,
răzvrătit
știe ce alții doar silabisesc,
regăsește în firul de iarbă viața,
va fi al ierbii, al cerului,
zilele fără vise nu-l atrag,
în orașul cucerit de ciment
orizontul nu se mai vede,
libertatea este sacrificată liniștii.