Cât timp praful stelar i se prelinge pe gât și îi umple clavicula,
ne privim în ochi, înfășați în părul ei lung, de aur curgător,
ușor aplecați deasupra prăpastiei.

E prima femeie pe care o țin în brațe.
(În rest, am visat pe eu și pe tu.)
Ea știe și tremură fericită și nu mișcă un deget.
(Sub degetul ei mic globul pământesc aud cum se-învârte.)
Oare îl cert prin somn pe Dumnezeu pentru ea? -
stă și ascultă cu buzele întredeschise, din care iese un fluture de diamant;
o pietricică albă din Lună lunecă în acest timp și cade pe inimă.