//

printre gratii te văd.

e lumina care nu încetează să miște.
drumurile închise stau lângă alte drumuri închise.
tot ce se mai zbate cu energia unui reactor nuclear

e senzația de fugă.

noi suntem cei care înfruntăm viscolul zi de zi
până plămânii noștri se prefac în mormanele de zăpadă
de la marginea drumurilor
peste care au trecut lamele de ras ale mașinilor de deszăpezire.

acum respirăm aerul înghețat. așteptăm. așteptăm. așteptăm.

moartea sau dragostea - neoane sclipind anemic
aici lângă uriașa groapă de deșeuri a orașului.