Focul care arde în copacii
Din marginea drumului
Cu nenumărați ochi de jăratic
Îmi urmărește întoarcerea acasă.

Mi-i amintesc!

Cu coroane pline de frunze unduite de vânt
Altădată plini de umbre în lumina serii
Îmi călăuzeau revenirea.

Azi, în valuri sparte pe marginea cerului
Se mistuie ingurgitând depărtarea.

Trec. În vedere le mocnește rugul aprins
Ce nu îl pot șterge din amintiri.