Ca să poți cu adevărat să vezi cum trece timpul
Trebuie să sădești un pom în care să pui un fund de cer
În care păsările cerului să își crească puii și să cânte.

Și când va fi suficient de mare încât poți să tai
Din crengile lui fără să îi împuținezi umbra
Cu care te acoperă, atunci poți agăța
În dimineți în cioturi oglinzi pentru
A-ți privi îmbătrânirea.

Apoi, tot ceea ce mai ai de făcut, este să aștepți
Ziua în care alții vor decide că trebuie tăiat.

Atunci vei ști că umbrele de pe chip
Îți vor cuprinde întreaga ființă.

Și vei ști că oricât de atent vei privi în oglinda
Atârnată în cioturile ramurilor tăiate, de fapt,
Privești în tăietura din trunchiul copacului
Pe care l-ai sădit ca în el păsările cerului
Să cânte și să facă pui asemenea ție.