De fiece dată când mi te imaginez înfăptuindu-te
Din necuprins tu faci mine un Dionis.

Mă dezgolesc de toate în câte sunt cuprins și mă întind
Între răsărit și apus gol și distins așteptând
Să începi a dansa cum te văd în gând
Și din cerul tău aștept să cobori
Cu orizonturi să înconjori
Stingerea fulgerului.

De fiece dată aștept ca vântul să îți bată în piept.

Să leagăne între palele lui guguștiucii cântând
În seri târzii calde de toamnă curgând
Cântul lor din gânguri de prunc.

Doar că de fiece dată pare tot mai greu.

Golul din mine e tot mai adânc, tot mai mereu.
Așa că, te rog, de fiece dată când te invit, ca în imaginație,
Vino, angelica mea făptură, cu tot mai multă grație!