Clipe rănite, prelinse în urna lacrimală
Inundând irișii de-un verde smarald,
Au stins suav durerea abisală
Recompunându-mi chipul acela cald.

Îmi oglindeam în privirea ta vindecarea
Iar tu, mă iubeai total și profund,
Când prin ferestre diforme intra înserarea
Șifonând așternuturi sub trupurile nud.

Aveai ochii umezi, probabil... de plâns;
Pe sânu-ți consistent ațipisem spontan,
Mă simțeam ocrotit, de brațele tale strâns,
Și-am înțeles atunci de ce te iubeam !