E trist cum trec unul pe lângă
celălalt aproape în fiecare zi
Fără să zâmbească, fără să plângă
Fără să lase loc pentru interpretări
Poate, s-ar opri o clipă dacă ar știi
Că sunt a celuilalt jumătate
Dar ei merg tot înainte
Împinși de valurile vieții, reci și tulburate
Din neștiință, nu din răutate
Ratează o șansă la iubire adevărată
Când vine unul, celălalt pleacă
Și nu, nu se vor întâlni niciodată
Vor rămâne două bucăți necompletate
Ca un puzzle rezolvat pe jumătate

PS: Și te vei întreba mereu dacă
la capătul celălalt al străzii
sunt eu!