Alunecă mintea-n hăţişuri,
şi iată, zvâcnesc pe aproape
cuvinte de vizuină,
cuvinte de peşteră,
cuvinte de scorburi…
Prin umbra treptat îngroşată
se târăsc silabe sticloase,
scapă ritmuri aprinse,
scâncete,
viclenii…
Iartă-mă pentru ce a fost de-acum alungat!
Cuvântul-porumbel, îngrozit, a zburat.
Cuvântul-lup, încoronat, se apropie, mă miroase.
Colţul lui până-n zori o să-ţi scurme,
prin mine,
în oase…


(din volumul „Îmblânzirea miracolului” - 1983)