Înconjurat de glasuri ce răsună
Eu doar un glas pot să aud și e al tău.
Ecou înăbușit de-o privire nebună
ÃŽn mintea mea nestins al glasului erou.

Tu mă privești, eu te privesc înapoi
Și viața în sine parcă prinde viață.
Spre a te privi numai trăiesc ei doi
Și verzi, și mari, și totuși te îngheață.

Vorbele sunt de prisos aÈ™ spune
Când liniștea se așterne pe cuvinte,
Când mă răpești din lumea lor fără să-mi spui pe nume,
Când te urmez în lumea ta, cuminte.