zidindu-ÅŸi cuibul cel ca de biserici
ascult la rândunelele veninde
ÅŸi mult de cruce feeria-mi vinde
în văzul cel din ochii tăi eterici.
mâncând din ale verdelui merinde
privirea mea bea păsări şi himerici
mi-s anii numărându-mi primăverici
în al meu secol spre a se cuprinde.
nici nu te udă bine o secundă
că-n ţărmul vieţii vine clipei val
ca ora cea din urmă s-o ascundă.
în frumuseţii fără de egal
un ciripit opeşte vremii undă
dar mulţi n-aud că-s primeniţi în fal.