Îți privesc pântecul,
înainte să facem dragoste,
cum se uită un inuit
la luna plină.

Sărutările mele
sunt tot atâtea cratere
care se vor adăuga
celor nevăzute.
Sper doar să nu doară.
Luna nu de cicatrici are nevoie.

Cu urechea lipită de pieptul tău,
Ascult pocnetele înfundate
care se propagă dinăuntru,
ca o banchiză care se fisurează.

Ai ochii închiși.
Cu vârful limbii
îți încerc rotunjimea globilor oculari.

Când o femeie devine,
cu adevărat,
o femeie,
Ea încetează să mai fie
orice credeai tu că este.