cel vechi mi-a rămas mic. cel nou e gata să moară
și eu simt că sunt aproape de moarte, am coșmaruri
cu ochii deschiși, am angoase și cînd respir
simt că inima mea bate în afara mea, nu pot s-o ating
e un fel de stea căzătoare, îmi aprind o țigară și văd cum
fumul iese din mine ca în desenele animate apa
după ce te-au ciuruit, iar eu sunt prizonier
în trupul acesta, în lumea aceasta

îmi dau seama că mi-e frică de moarte, dar nu-mi văd rostul
nu știu decît să scriu și să mor de foame, îmi doresc să mor
beat și în somn să arăt cu asta că nimănui nu-i pasă cu adevărat
am nevoie urgent de un tată să mă scoată de aici
să stau cu el pe un cap de pod și să-mi spună, băiete
zilele negre s-au dus, te voi ține în brațe și-ți voi cînta

frica de moarte ne definește pe toți, de la soldat la nebun
nimeni nu vrea cu adevărat să moară, dar fără un tată
eu nu mai am direcție, nu mai e orizont și soarele
mă îngheață, stau într-un apartament închiriat
ca pe-o insulă pustie care se face tot mai mică, așa se întîmplă
cînd n-ai bani să plătești întreținerea, și viața se face mai mică

am nevoie urgentă de un tată, de o viață nouă, am nevoie
să respir dragoste pentru că mă sufoc cu mine însumi, trebuie
să-mi puna cineva mîna pe frunte să-mi spună că sunt viu
dar eu ca făt frumos m-am rătăcit în valea plîngerii
fără nici un indicator către tata.