În depărtări
își vărsa tinerețea
din fântâni în palme
sorbea din apă rece iar gânduri nedeslușite
curgeau în adâncurile pământului
astăzi, mult mai bogat cu inima ei.

Tot ceea ce este mai feminin în această lume, învăluind-o ca o liniște frumoasă prin care treceai atunci când îți săruta fruntea și merele cele mai coapte cădeau din pomii raiului.
O iubeam ca pe primul meu leagăn dinainte de naștere,
ca o icoană în care mi-am privit îngerul dezlănțuind furtuni grele.

Și ajungi să iubești mormintele
aprinzi lumânări
încălzești sărbătorile
mai ai puțină dragoste cât să înduri frigul pogorât atât de departe de lumina celor dragi

de-acum ai inima întreagă înstelând cerul cu sfinți.