vântul se odihnește la umbră de agavă,
eu între cuvinte îmi pregătesc zidirea,
mi-am înălțat credința în slavă,
lumini cerești mi-au primenit gândirea.

îmi mângâie obrazul o rază suavă,
soarele în piept îmi aprinde iubirea,
fericirea cântă mai sus cu o octavă,
păsări, flori, fluturi îmi încântă privirea.

trec dorurile prin mireasmă de otavă,
să nu mă oprească să-mi urmez menirea,
mă arăt lumii cu sufletul pe tavă,
cu visurile care și-au aflat împlinirea.

nu mă va învinge nostalgia gravă,
un magic optimism îmi întregește firea.