Cad miresme din vise de tei
Nu le–am simţit de mult adierea
Cât de tăcuţi au fost anii mei,
Ce-ncărunţită-i tăcerea!

Iarba-n care- alergai a crescut,
Fugi desculţă de-acum peste vreme,
Coarnele cerbilor iar au căzut
Prea târziu sau prea devreme

Am rămas două fiare pe câmp
Luna ne seceră sângele-n iarbă
Inorogii mor în alt anotimp
Când vara începe să fiarbă