azi, între mâinile mele
a înviat un poet
rudele lui ciripitoare
rudele lui foșnitoare
rudele lui curgătoare
m-au rugat să deschid
cartea uitată de lume
în cimitirul cărților necitite

azi, între mâinile mele
a înviat un poet
o minune știută doar de mine
de păsări, de frunze
de iarbă, de flori
de Dumnezeu și raza de soare
nu și de oamenii care fug de minuni
preferând fericirea cu aripi betege
și surâsul înecat în oglinzi

eu și poetul înviat
între mâinile mele
ne-am privit îndelung
el, cu ochii lui de mare fără valuri
eu, cu ochii mei de cer fără nori
el, ridicându-și pasărea gândului către mine
eu, coborându-mi ploaia gândului către el
mâna cuvintelor lui atingând
mâna necuvintelor mele
respirația versului său
deschizând fereastra sângelui meu

el, ca o umbră, regăsindu-și
trupul pierdut
eu, ca un trup, regăsindu-mi
sufletul lipsă
el, îmbrățișând neîmplinitele mele dorințe
așa cum râul îmbrățișează
crengile salciei plângătoare
așa cum vântul îmbrățișează
pietrele mute
eu, sorbind cafeaua fierbinte
a trecutului său
dătător de speranță
și luciditate

azi scriu poemul
în cinstea poetului
revenit dintre morți
dimineața mă privește
cu gura căscată
cu soarele răsărind
din adâncul viselor sale

a opta minune se află aici
între mâinile mele
la o aruncătură de lacrimă