Să vezi chipuri în umbre
E ca și cum ai privi ce trece
Ascunzându-se dincolo de lumină.

Este o stingere care împarte timpul
În clipe ce aparțin uitării și nu devenirii.
Prefaceri care rămân să răsară din priviri
Întrupându-se de-a lungul diformității.

Din carnea lor, în piatră întregindu-se,
Vin ca un mâine ce îmi sculptează vise
Și, întunecând printre spații goale,
Vibrează încântând a nesfârșire.