tăcerea-i ferfeniţă, jalnic ruptă
şi-i sete colosală de răgaz
dar nu! tu ia tenebrele şi luptă
în noaptea ta de toată umbra treaz.
la ţâţa mamei cea lăsată, suptă
te reîntorci cu suflet de viteaz,
tăcerea-i ferfeniţă, jalnic ruptă
şi-i sete colosală de răgaz.
lumina e din haosuri eruptă
în noaptea mea cea de fiinţă cneaz,
în ochii tăi topitul grai turcoaz
alunecă pe liniştea abruptă,
tăcerea-i ferfeniţă, jalnic ruptă.