„îmblânzește-mă” spuse vulpea
sau poate copilul îmbrăcat peste candoare
cu o cămășuță de ochi


smulge-mi mamă din artere săruturile care m-au sărit
îmbrățișările stafidite în sâmbur
toate vorbele de iubire ajunse morminte
umplându-mă de pietre
și cimitire


„îmblânzește” mamă vremea
iată cum curge în vene ca un fluviu de stele
și de piroane


în zare
se transcrie pe curat un univers mamă
din care tu lipsești


eu caut un pântec să mai dospesc