ÃŽnchide geamul unei lumi,
Dar lasă o fereastră – acasă,
Ca soarele să intre-n voi
Duminica când stați la masă.

-

Din tot ce ți-a fost dat să știi,
Un singur lucru azi îți pasă,
Când obosit vrei să revii,
Te-așteaptă cineva acasă?

După furtună și nisip
Și după colbul greu din stradă,
Te-ntrebi umil dacă mai e
Acasă cine să te vadă.

Mai sunt perechi de ochi la geam
Și umbra, care – aleargă, vine,
Ca obosit când vrei să cazi
Să se așeze lângă tine.

Să te asculte când vorbești,
Să îți deschidă – o altă carte,
Când stați la vorbă și povești
De restul lumii prea departe.

Fără regrete sau minciuni
Și fără haine ponosite,
Care atât de des ascund
Venin și ură în cuvinte.

Din tot ce ți-a fost dat să știi,
Un singur lucru azi îți pasă,
Dar obosit… ai cam uitat
Că cineva te-așteaptă – acasă!